Acasa

Articole

Domnitori

Resurse

Contact


 

Stefan Cel Mare (1457-1504)

 

 

       Stefan al III-lea, supranumit Stefan cel Mare (n. 1433, Borzesti - d. 2 iulie 1504 Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domnul Moldovei intre anii 1457 si 1504.

      Calitatile umane, cele de om politic, de strateg si de diplomat, actiunile sale fara precedent pentru apararea integritatii tarii, initiativele pentru dezvoltarea culturii au determinat admiratia unor ilustri contemporani, iar, gratie traditiei populare, a fost transformat intr-un erou legendar.

       Papa Sixtus al IV-lea l-a numit athleta Christi (atletul lui Christos) iar poporul l-a cantat in balade: Stefan Voda, domn cel mare, seaman pe lume nu are, decat numai mandrul soare.

      Dupa uciderea tatalui sau Bogdan, Stefan vine cu oaste, ajutat de Vlad Tepes, domnul Tarii Romanesti, si - dupa infrangerea lui Petru aron in "tina de la Doljesti", la 12 aprilie si la Orbic pe 14 aprilie 1457 - merge la Suceava si pe locul ce se chema campia Direptatii, langa cetatea de scaun, intreaba pe toti de fata, daca le este cu voie sa le fie domn. intreaga adunare in frunte cu mitropolitul Teoctist, boieri, targoveti, ostasi si "toata tara" proclamara pe Stefan ca domn legiuit al Moldovei in scaunul parintilor si stramosilor lui.

       in vremea lui Stefan cel Mare, Moldova se intindea peste toate tinuturile de la Carpatii rasariteni pana la Nistru. Taranii razesi, proprietari de pamant, erau chemati la solicitarea domnului la "oaste" in schimbul unor privilegii. alaturi de ei, un rol important jucau cetele boierilor, care veneau cu osteni de pe mosiile lor, si cetele targurilor, alcatuite din targoveti, care se puteau strange mai repede in caz de nevoie. Oastea mare a lui Stefan era deci o "oaste de tara", la vremea aceea putini fiind lefegii (mercenari). Tara era aparata de cetati ca Soroca, Tighina si Cetatea alba la Nistru, cetatile Hotinului si Sucevei la Nord, spre Carpati Cetatea Neamtului, iar pe Siret cetatea Romanului. Tara era stabila politic si bogata. Incursiunile pretendentilor la domnie rare, opozitia boierilor slaba si buna securitate a drumurilor imbia pe negustorii italieni, polonezi sau armeni, sa treaca prin Moldova de la Marea Neagra spre Liov (Lemberg) si invers, aducand din Orient mirodenii, covoare, blanuri, metale si pietre pretioase iar din apus postavuri si arme. Vamile culese de la acestia aduceau multi bani in visteria domneasca. astfel se explica cum a avut Stefan mijloace materiale ca sa lupte si sa construiasca fara incetare in lunga lui domnie. Caci el trebuia sa se bizuie numai pe puterile Moldovei, pe sprijinul vecinilor - polonezi sau unguri - nu se putea bizui, si unii si altii voiau sa aiba sub suzeranitatea lor Moldova. Pericolul mare il reprezenta insa expansiunea Imperiului Otoman, care - dupa cucerirea Constantinopolului la 1453 - de catre sultanul Mehmed al II-lea Fatih isi continua inaintarea in inima Europei.

       Dupa urmarirea lui Petru aron, care se refugiase in Polonia, cade la intelegere cu regele Cazimir, restituindu-i-se cetatea Hotinului, ceea ce atrage dusmania regelui Ungariei, Matei Corvin. intr-o lupta decisiva la Baia (1467), pe valea Moldovei, oastea ungureasca este infranta, regele fiind ranit de trei sageti si o lovitura de lance. Stefan navali in ardeal pe urmele armatei unguresti in retragere si isi asigura linistea la granita apuseana a tarii.

      Prevazand ca va avea in curand de luptat cu Turcii, Stefan voia sa aiba in Tara Romaneasca un domn prieten, in locul vasalului turcesc, Radu cel Frumos. in anul 1470 Stefan incepu ostilitatile, pradand Ialomita si arzand orasul Brailei (la 27 februarie, in "martea branzei"), dar indata Turcii au raspuns, trimitand pe Tatari in Moldova. Stefan se indrepta atunci impotriva noului dusman si-l invinse in dumbrava de la Lipnic, pe Nistru. Dupa alte ciocniri cu Radu cel Frumos, acesta fugi la Turci (in noiembrie 1473, Stefan cucereste cetatea Dambovitei de la Bucuresti), iar Stefan puse in scaunul Tarii Romanesti pe aliatul sau, Laiota Basarab.

      Mohamed II nu putea lasa nepedepsit amestecul lui Stefan in treburile domniei Tarii Romanesti. De aceea in iarna anului 1474 trimise in Moldova pe beylerbeyi Hadam Suleiman Pasa (Hadin Suleyman Pasa), cu 120.000 de oameni, cu misiunea de a supune pe domn si a-i nimici oastea. Stefan isi organizeaza tabara in fata Vasluiului in locul numit Podul inalt si in ziua de 10 ianuarie 1475, inainte de a se lumina de ziua, dadu atacul pe neasteptate. Marea ostire a Turcilor se clatina si se destrama intr-o invalmaseala cumplita. Locul mlastinos, ceata, necunoasterea terenului, mari turburarea Turcilor, care se risipira. Dupa alungarea Turcilor, Stefan trimise o scrisoare in limba latina catre toti principii crestini din Europa, vestindu-le marea izbanda si cerandu-le sprijin pentru incercarile viitoare. Dar in afara de felicitari din partea Papei si a Venetienilor, ajutor nu veni de nicaieri. Turcii se pregateau din nou sa porneasca asupra Moldovei. Mahomed II lua comanda ostirii turcesti, indreptandu-se spre Suceava pe valea Siretului, iar dinspre Nistru se ivira cetele Tatarilor. in codrul de la Valea alba sau Razboieni, Turcii covarsira puterile Moldovenilor in seara zilei de 26 iulie 1476. Mahomed II ataca cetatile Suceava, Neamtul si Hotinul, dar nu le putu cuceri. afland ca Stefan pregateste o noua oaste, ca Ungurii si Polonezii se apropie de granitele Moldovei cu ajutor armat, vazand ca hrana se imputineaza, ca se ivesc boli in randul ostenilor, Mahomed II se hotari sa se retraga. El parasi Moldova hartuit de cetele lui Stefan, fara ca izbanda lui sa fi insemnat supunerea tarii si a domnului ei.

      Vazand ca este in pericol sa fie rapus de turci, Stefan se hotari sa ceara ajutor regelui Poloniei. Regele Cazimir ii ceru lui Stefan sa se recunoasca vasalul lui si sa-i depuna juramant de credinta in tabara militara de la Colomeia (La Colomeia, Stefan cel Mare a acceptat. Domnitorul Moldovei a ingenuncheat in fata regelui polonez). Stefan accepta aceasta umilinta, in speranta ca va primi ajutorul asa de necesar impotriva turcilor. Dar polonezii nu s-au tinut de cuvant. Lipsit de orice sprijin din partea vecinilor, Stefan incheie in anul 1503 un tratat cu sultanul Baiazid II, care asigura independenta Moldovei in schimbul platii unui tribut sultanului.

      intre timp reusise sa respinga o invazie a noului rege polonez, Ioan albert, nimicind oastea poloneza in batalia de la Codrii Cozminului din anul 1497. in vara anului urmator Stefan intreprinde o expeditie de pedeapsa, ajungand pana in apropierea Cracoviei, capitala de atunci a Poloniei. in cele din urma se incheie pace in 1499 la Harlau pe baza de egalitate.

      Ultimii ani de domnie fura ani de pace. Cel care spunea in actele scrise ca este din mila lui Dumnezeu domn al Tarii Moldovei a zidit 44 manastiri si biserici, conform traditiei, dupa fiecare lupta o biserica. Batran si bolnav de guta; i s-a amputat piciorul. Dupa o domnie indelungata de 47 de ani - neobisnuita pentru acele vremuri - marele domnitor inchise ochii la 2 iulie 1504.

      Iara prea Stefan Voda l-au ingropat tara cu multa jale si plangere in manastire la Putna, care era zidita de dansul, jale era, ca plangea toti ca pe un parinte al sau...(Grigore Ureche)

      In cursul domniei sale Moldova a cunoscut o inflorire fara precedent. Luptand de la egal cu vecini mult mai puternici, Stefan cel Mare a reusit sa impuna Moldova ca un stat cu drepturi aproape egale. Din nefericire, marimea redusa a populatiei si resursele limitate au facut ca, o data cu modificarea tehnologiei razboiului (introducerea pe scara larga a armelor de foc, scumpe si greu de manufacturat) Moldova sa nu mai poata tine pasul cu vecinii mult mai bogati.

 

 

Pentru ca eroii....nu mor niciodata ! 






Copyright 2009 by Catalin C.